Comuna Hartop ...

Cunoasterea istoriei,fie ia si a unui loc anume,ne ajuta sa ne întelegem mai bine,sa constietizam ca apartinem unui spatiu istoric,spiritual si cultural,ca suntem stapînitorii de drept a acelor locuri,ca suntem tributari stamosilor si le datoram respect,sica avem un sens al viitorului pe care trebuie sa-l înfaptuim.A scrie despre locurile natale este un semn al durabilitatii, caci scrisul dainuie si întipareste în granitul vremii file de traire a unor adevaruri de credinta. Suntem tributari tuturor acelora care de a lungul secolelor,au contribuit prin munca,mintea ,efortul si credinta lor,la progresul socieatii omenesti,la existenta noastra a celor de azi, lasându-ne o mostenire pe care datori suntem sa o îmbogatim si sa o transmitem mai departe „urmasilor, urmasilor nostri”.Desi comuna noastra e relativ tânara, raportata la multe din comunitatile vecine(Bogdanesti, Baia, Horodnicni, etc) daca avem în vedere vechimea satului Ciorsaci, ,locuitorii de aici s-au retras din cauza deselor navaliri a unor hoarde pagâne pe culuoarul Somuzului, în padurea de nepatruns de pe pârâul Hârtopului, atunci el exista cu mult înaînte de atestarea documentara din timpul lui Alexandru cel Bun, putem afirma ca radacinile vietuirii pe aceste meleagui se pierd în negura istoriei.Indiferent daca a fost comuna sau sat în componenta altor comune, Hârtopul a avut un cuvânt greu de spus în administrarea acestora si a continuat sa spere si sa existe prin munca oamenilor sai, a consilierilor, a primarilor si a curtii boieresti respectata în tot judetul. Învatatori inimosi si cu daruire au ajutat la luminarea spirituala a satenilor, „se nasc si la Hârtop oameni”,la iesirea din zona „hârtoapei” spre civilizatie si progres.Pe drumurile anevoie de urcat si coborât,prin noroi sau praf, fiindca niciodata nu existau bani de ajuns pentru prunduit , fie spre Falticeni, Soldanesti, Husi, Plesesti sau Ciorsaci nu s-au împotmolit niciodata în a-si sustine drepturile, pasurile, si a-si continua munca si a-si înabusi nevoile,ia îndârjit si mai mult si la capatul unui drum de câteva secole alcatuiesc o comuna de sine statatoare, demna, respectata,racordata la întregul potential contemporan de civilizatie europeana. Pâna si mentalitatile s-au schimbat mult în acesti ani de cautari si asteptari.Scriem aceasta monografie la lumina gândului ce ne calauzeste, nu atât pentru clipa prezenta, cît mai ales pentru generatiile viitoare, pentru a nu se pierde si risipi. Pierderea memoriei locurilor,a traditiilor, a arhietipurilor , a miturilor si a credintei duce la desradacinare, la ratacire, la risipirea si moartea lenta a unei comunitati.

Încercare de fata sta sub semnul timpului si a nestatorniciei firii omenesti,a bucuriei de a învinge uitarea, de a fi departea cealalta a orei, care marcheza continuitate si durabilitate. Suntem constienti ca încercarea noastra nu este nici prima si nici ultima de acest fel, este o continuare a unor încercari mai vechi începute de Vasile Costachescu în anii treizeci, preluate de prof.Turcu Constantin prin anii saptezeci concomitent cu creatorul nostru popular Conduraru Neculai si ca acest demers va fi continuat si în viitor prin descoperirea si aprofundarea unor noi surse istorice.

Nu avem pretentia de afi scris o lucrare exhaustiva, ci doar umplerea unui gol. Lipsa unor documente de arhiva lasa multe goluri si ele se simt de a lungul lucrarii. Completarea acestora se poate face de toti aceia care fac istorie si îi dau viata.Am încercat sa facem o altfel de monografie, cu evitarea sablonismului didacticist, folosind naratiunea ca stil mai dinamic si mai agreabil.Adevarul este undeva la mijloc, timid si întotdeauna asteapta sa fie descoperit si adus la lumina. Daca acest lucru l-am reusit, dumnevoastra, cititorii nostri ve-ti aprecia. Cert este ca prin aceasta lucrare aducem un omagiu tuturor celor care de a lungul unei istorii zbuciumate, de multe ori nedreapta, cu credinta în Dumnezeu, au transmis catre noi cei de azi, lumina valorilor ortodoxiei crestine, fara de care n-am putea fi cea ce suntem.Comuna Hârtop se afla situata în partea de S-E a judetului Suceava, la 8 km de municipiul Falticeni, într-o zona marcata de prezenta masivelor deluroase, ce cuprinde stepa, silvostepa, adica terenuri arabile si pasuni, padure, permitând astfel dezvoltarea agriculturii, dar si a zootehniei (în special cresterea bovinelor). Situata în aval de orasul Falticeni, pe tarmul stâng al Somuzului Mare, localitatea îsi întinde teritoriul într-o regiune geografica denumita podisul Somuzurilor sau al Falticenilor, de o parte si de alta a soselei Falticeni - Liteni.Comuna plasata la 32 km fata de judetul Suceava si la 8 km fata de municipiul Falticeni.Se margineste la nord cu comuna Vulturesti, de care se desparte prin padurea Hârtopului de satul Plesesti, la Est si Sud cu comuna Preutesti, la Nord-vest cu comuna Bunesti de care se desparte prin dealul Halmului, iar la Vest cu municipiul Falticeni, de care se desparte pin dealul Holm (Halm) ale carui ramificatii brazdeaza partea vestica a comunei. În partea de nord este brazdata de dealul Pietrelor si padurea Hârtopului, la Est de dealul Tintei care se prelungeste cu dealurile Repedea, Olareni, Rupturi, la sud de dealul Cetatuia, la Vest de dealul Holm, iar la sud dealul Ciorsaci. Comuna este udata de pâraie mici ca pârâul Hârtopului, Prisacii, Ursului, Ciorsaci (Vest) ce sunt tributare râului Somuzul Mare.În raport cu marile unitati de relief ale tarii, comuna este situata în partea de nord a Subcarpatilor Moldovei, la contactul a doua unitati geostructurale: unitatea de platforma a Podisului Moldovei si unitatea de orogen a Carpatilor si Subcarpatilor Orietali. Relieful actual al comunei Hârtop este rezultatul actiunii agentilor interni (agenti morfotectonici) desfasurata pe faze, etape, si epoci morfotectonice. Evolutia reliefului s-a realizat în doua epoci: epoca precarpatica si cea carpatica. Relieful actual a început sa se schiteze înca din Sarmatian, de îndata ce apele marilor care îl acopereau s-au retras spre actualul bazin al Marii Negre (marturie - existenta a unor cantitati mari de cochilii de trilobiti în nisipurile ce alcatuiesc structura acestor dealuri). Teritoriul administrativ al comunei Hârtop se întinde pe o suprafata de 1856,06 ha. Perimetrul comunei face parte din cadrul podisului Somuzului sau al Falticenilor, cuprinzând dealuri cu linii de profil caracteristice, usor frânte si asimetrice, ce se însiruie într-o orânduire calura, înaltimile lor nu depasesc 500 m, cel mai înalt fiind Dealul Pietrelor 494 m, deal situat în partea de N-V a comunei. Faptul acesta, se explica prin aceea ca rocile din care sunt alcatuite aceste dealuri, si anume argile, marna, gresii, depuse acum 10-15 milioane ani în bazinul fostei Mari Sarmatice, au în general duritati diferite. Alte dealuri ce depasesc 400 m în localitate sunt: Dealul Tintei cu vârful Olareni (474 m) în partea de Est, Dealul Cetatii (431 m) situat în partea de S, Dealul Holmu (Halm) (404 m) în partea de V. Aspectul acestor dealuri în general, ca niste platforme înclinate pe directia nord-sud urmareste înclinarea generala a straturilor geologice, acoperite în trecut cu paduri de foioase, defrisate în întregime pâna astazi, se leaga strâns de natura rocilor si pozitia straturilor pe ale caror fete s-au format. Versantii urmaresc vaile si au lungimi în functie de lungimea acestora. O lungime mai mare o au versantii ce însotesc pâraiele Ursului, Hârtopului si Prisecii. Vaile au caracter subsecvent, orientate pe directia sud-nord cu deschideri de pâna la câtiva kilometri, iar lunca situata în partea de sud a comunei, cu terase slab conturate al râului Somuzul Mare. Pentru specialisti, aceste dealuri reprezinta exemple de adaptare a reliefului la structura geologica. Ca rezultat al unor conditii speciale în care s-a desfasurat eroziunea apelor curgatoare a rezultat pozitia actuala a acestor dealuri, componente a Platformei est-europene. Din punct de vedere al stabilitatii terenului, în comuna sunt semnalate fenomene de alunecari de teren datorita pantelor mari si a intersectarii prin eroziune a pânzelor de apa freatica. Apare frecvent fenomenul eroziunii ce afecteaza suprafete întinse ale comunei datorita defrisarii aproape în totalitate a livezilor si arborilor din padure. Cele mai supuse alunecarilor de teren sunt dealurile Olareni, Rupturi, Rediu, care sunt caracterizate ca fiind alunecari în bazine de receptie torentiale apartinând pâraielor Ursului, si Hârtopului.Considerate în trecut improprii culturilor, în prezent terenurile sunt valorificate intensiv de catre agricultorii din localitate, aceasta utilizare fiind posibila prin lucrari efectuate înainte, în trecut, de fixare si terasare, amenajându-se pe unele suprafete plantatii pomicole (meri, visini, ciresi) exploatate intensiv, de pe urma carora se obtineau cantitati importante de fructe, dar care astazi nu mai exista, din cauza restituirii plantatiilor de catre stat, fostilor proprietari, care le-au defrisat în totalitate, locul pomilor fiind luat de culturi agricole (porumb, grâu, cartofi etc.) sau au fost redate pasunatului, în arenda, unor oieri.Aici este locul unde conform legendei, a existat schitul calugarilor care în timpul domniei lui Stefan cel Mare au luptat la Razboieni,de unde s-a întors un singur calugar, suficient însa sa refaca viata monahala a schitului în jurul caruia se va dezvolta comunitatea numita mai tarziu satul, comuna HÂRTOP.Teritoriul de astazi al localitatii cât si împrejurimile sale au constituit din punct de vedere natural un cadru favorabil pentru stabilirea unor comunitati umane. Acestea s-au asezat în imediata apropiere a râului Somuzul Mare si a afluentilor acestuia. Cercetarile arheologice efectuate în teren, la care se mai adauga si descoperirile întâmplatoare, putine la numar, aduc o contributie deosebita la cunoasterea stadiului de dezvoltare al asezarilor omenesti, atât în ceea ce priveste dezvoltarea treptata a fortelor de productie si a relatiilor de productie feudale autohtone, cât si sub raportul legaturilor economice, culturale si politice ale teritoriului localitatilor cu tinuturile învecinate. În afara descoperirilor arheologice si a cercetarilor în teren, la cunoasterea istoriei acestei localitati se mai adauga si materialele documentare, alte cercetari de specialitate ce contribuie la formarea unei imagini cât mai corecte privind trecutul acesteia. Pe teritoriul comunei nu exista dovezi arheologice care sa indice prezenta pe aceste meleaguri a gruparilor paleolitice.Existenta omului neolitic în zonele învecinate localitatii, fapt constatat (sesizat) prin cercetari efectuate de cunoscuti arheologi, ca si descoperirile întâmplatoare din Hârtop 39 (doua toporase din silex aflate în colectia scolii) ne duc la concluzia ca acest teritoriu a fost locuit înca din epoca neolitica, unde pentru oamenii acestei perioade, realizarea uneltelor de piatra slefuita a fost una din inventiile care au revolutionat întregul proces de dezvoltare a societatilor omenesti de atunci.Mormântul descoperit la Hârtop atribuit initial Bronzului timpuriu (2200 î.H. - 1750/1800 î.H.) indica faptul ca acesta sa fie datat din perioada Bronzului mijlociu (1750-1350 î.H.) 40 . Astfel, în punctul “Sub Plopi”, loc aflat pe o proeminenta a terasei din stânga pârâului Hârtop (afluent de stânga a Somuzului Mare), în marginea sud-vestica a satului unde se afla o arie puternic afectata de alunecari de pamânt dar si de gropile practicate pentru scoaterea lutului, s-au descoperit resturile unui mormânt de incineratie în cista atribuite vastului complex cultural Costisa – Bilyi – Potik - Komarow. Pe lânga resturile mormântului, au fost gasite si fragmente ceramice atribuite culturii Cucuteni. Lespezile din partea distrusa a mormântului alunecasera si se împrastiasera, ele fiind de provenienta locala, dintr-o gresie nisipoasa, cu numuliti si infiltratii calcaroase. Continutul mormântului consta din pamânt brun, în care se gaseau oase incinerate si fragmente ceramice, dispuse mai ales spre centrul si jumatatea nordica a cistei. O parte a materialului ceramic si osteologic s-a gasit depus si sub cista. Resturile incinerate, se pare, ca provin de la om si animale (cerb, porc, oaie, cal). Fragmentele ceramice, amestecate printre oasele incinerate, erau negre, extrem de friabile, care nu permit decât reconstituiri aproximative ale formelor si decorurilor. În privinta formelor, se pare ca e vorba de trei tipuri: oale cu gura larg deschisa, pahare cilindrice si strachini cu umar .Documentarea arheologica pentru perioada La Tene se realizeaza prin descoperirea întâmplatoare în punctul Lutarie, la capatul satului, în stânga drumului Hârtop - Preotesti pe colina numita si Saraturi a unui cutit de tip celtic. Datele existente ca si vârful usor îndoit al cutitului (posibil cutit pentru ritual) trimit catre un mormânt celtic. Caracteristicile tipologice apropie piesa de la Hârtop de cutitul celtic descoperit la Aiud si datat pe la 200 î.e.n. În Moldova se mai cunoaste un cutit de tip celtic în depozitul de la Lozna. Concomitent cu descoperirea cutitului in acelasi loc s-a descoperit si un vas, care s-a fragmentat odata cu caderea malului de pamânt. O a doua descoperire de tip La Tene se refera la o ceasca (catuie) dacica tipica, gasita pe panta nordica a Dealului Cetatuia, imediat lânga drumul care leaga localitatile Preotesti si Hârtop. Ceasca se pastreaza în stare aproape perfecta. Este facuta din pasta grosiera, cu amestec de cioburi pisate. Peretii sunt arsi uniform, având o culoare rosietica-caramazie, însa zona îngrosata a fodului are miezul negricios. Din pacate nu sunt si alte materiale din acest punct, pentru a putea sti daca avem de-a face cu o asezare carpica sau cu o fortificatie dacica din secolul î.e.n., asa cum sugereaza toponimul Dealul Cetatuia. Localnicii afirma ca de pe vârful dealului multa vreme s-a scos piatra fetuita, având uneori inscriptii ciudate, dar actualmente nu se vad urme de ziduri. In urma cercetarilor facute pe teritoriul comunei Preotesti 42 , din perioada secolelor II, III, IV si V din perioada influentei daco-romanilor asupra populatiei din teritoriul dintre Nistru si Carpati si din perioada de navalire a primului val de popoare migratoare. Astfel pe teritoriul localitatii, de pe terasa inferioara din stânga Somuzului Mare si în dreptul cantonului C.F.R. 20 pe locul denumit Ciorsaci 43 , s-au descoperit fragmente ceramice apartinând sec. III sau IV (?) e.n. si perioadei feudalismului dezvoltat. Descoperiri asemanatoare s-au facut si pe dealul Holm, la circa 300-400 m, nord-est de satul Tarna Mare. 44 Pe teritoriul localitatii Hârtop (probabil tot la Ciorsaci) s-a descoperit o moneda cu efigia împaratesei Faustina 45 , stiindu-se faptul ca prezenta monezilor este în strânsa legatura cu existenta asezarilor. Descoperiri de acest gen, s-au mai facut la Dolhesti, Plesesti etc. Descoperirea monedei în cauza, ne duce la concluzia ca populatia existenta în aceasta zona a avut legaturi relativ intense cu lumea romana 46 . Aceste descoperiri, aduc dovezi incontestabile cu privire la prezenta si continuitatea asezarilor umane înca din cele mai vechi timpuri pe teritoriul comunei. În ceea ce priveste locul unde a fost descoperita moneda cu efigia împaratesei Faustina, si anume Ciorsaci, trebuie sa avem în vedere faptul ca acesta a constituit un vechi sat în apropierea mosiei cu acelasi nume iar în prezent nu mai exista.Se stie ca în Moldova, înca din sec. al XV-lea, satele domnesti erau constituite în ocoale 47 . Ca si alte sate moldovenesti, dupa formarea statului feudal Moldova, satul Ciorsaci a intrat în domeniul domnesc si asculta de ocolul Suceava. 48 În conditiile în care orasul Iasi, înca din secolul al XVI-lea joaca rolul de capitala a Moldovei, sistemul ocoalelor se dizolva treptat, domnii facând tot mai frecvent danii de sate din ocoale. Satul Ciorsaci este atestat documentar la 24 aprilie 1434 când Stefan Voda întareste dania facuta de parintele sau Alexandru cel Bun, preotului Iuga mai multe sate, între care si Ciorsacesti pe Somuz."Din mila lui Dumnezeu, noi Stefan voievod, domn al tarii Moldovei. Facem cunoscut cu aceasta carte a noastra tuturor, celor ce o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, ca acest adevarat rugator al nostru, popa Iuga a slujit mai înainte sfânt raposatului nostru drept si credincios, iar astazi ne slujeste noua drept si credincios. De aceia, noi vazând dreapta si credincioasa slujba catre noi, l-am miluit cu deosebita noastra mila si i-am întarit, în tara noastra, în Moldova, dania parintelui nostru, satele anume Buciumeni, unde este casa lui, iar altul mai jos Toguracesti, unde este Micula Jude 49 , al treilea, pe Sumuz, Ciorsacesti, al patrulea mai sus de Buciumeni, anume Podesani si la obârsia Liubanei, Mânzati si la gura Studenitei Temesesti………. Pentru aceste sa-I fie lui de la noi uric cu tot venitul, lui si copiilor lui si nepotilor lui si stranepotilor lui si rastranepotilor lui si întregului lui neam cel mai aproape, neclintit niciodata, în veci.Iar dupa viata noastra, cine va fi domn al tarii noastre, din copiii nostri sau din fratii nostri sau din neamul nostru, sau pe oricine îl va alege dumnezeu sa fie, acela sa nu-I clinteasca dania noastra, ci sã le întareasca si sa le împuterniceasca pentru ca I-am dat pentru dreapta si credincioasa lui slujba. Iar pentru mai mare întarire a tuturor celor mai sus scrise, am poruncit slugii noastre, credinciosului Neagoe logofat sa scrie si sa atârne pecetea noastra de aceasta carte a noastra".A scris Ghedeon diac, în Suceava, în anul 6942 < 1434 > Aprilie 24.

Back